Trebuie sa scriu despre ceea ce am simtit zilele acestea, sentimentul care ma domina de vreo doua saptamani - FURIA. O furie ascunsa, innabusita de bunul simt al celor 7 ani de acasa, de sfaturile mamei, de pataniile din copilarie, de stirile de la televizor in care vezi clar rezultatele FURIEI si cit de fragila este totusi fiinta umana in fata pornirilor primitive. Dar, si intradevar exista un "dar", vine un moment cind toate aceste bariere, toate aceste obstacole nu mai pot face fata FURIEI care creste in noi cu fiecare zi, cu fiecare secunda; cu fiecare manelist care trece pe linga tine in tricou cu "Cor7e2", blugi din "EUROPA" si pantofi "bot de rata" made in OBOR; cu fiecare chinez - pardon - tigan oriental este termenul meu pentru aceste maimute incaltate cu sandale de 10 RON si imbracati cu aceeasi blugi de 1 an, care se urca in BMW-uri si Mercedes-uri de ultima generatie si se considera mari afaceristi, dar nu sunt in stare sa faca o afacere legala; cu fiecare cersetor pe care il vad la intersectie schiopatind, mergind in 2 maini, tarandu-se, orice pentru a primi "o mie de lei" care de fapt trebuie sa fie cel putin 10-20mii pentru ca te poti trezi altfel cu pomeniri de rude de mult decedate sau chiar cu o mare flegma pe parbriz; cu fiecare pusti care se crede sofer doar pentru simplul fapt ca stie sa porneasca cu "cu scartz" masina (o Dacie jegoasa si ruginita din 80, cu toba sparta intentionat de respectivu ca sa te trezeasca la ora 2 noapte cind poate si el sa conduca harbu') de fapt asta fiind singurul mod in care el stie sa plece de pe loc; cu fiecare tarancuta cu geanta "ELLE" si pantaloni de in transparenti cu chilotei de culoare verde (daca nu era cumva chilotu' de la costumul de baie); cu fiecare moderator TV (vezi Teo Trandafir) care promoveaza "in"culturi la ora de maxima audienta; cu fiecare minte incuiata care, doar findca un "Becali" ii spune ca Dumnezeu nu a vrut asa, el crede si pedepseste , invocind "Sodoma si Gomora", pe cei care nu fac precum "Becali"; cu fiecare aurolac care-ti umple dimineata de "miresme imbatatoare"; cu fiecare vecin aflat in pragul sinuciderii, care asculta saptamanal de la ora 6 sau de la cit o fi (in m.... masii) "Din Dragoste bre!" si alte emisiuni educative pentru repetentii sentimentali, de parca de educatie sentimentala am avea noi nevoie; s.a.m.d.
Acestea sunt doar o foarte mica parte, minuscula aproape, din elementele care alimenteaza FURIA, creind un monstru, o adevarata "bomba cu ceas", care in momentul in care "s-a umplut paharul", explodeaza , rezultatele fiind ... .... catastrofale. Ei bine acest sentiment m-a caracterizat in ultimele zile, chiar saptamani. Spre norocul meu se pare ca nu a fost decit o avertizare, nimic mai mult. Nu a urmat nici o "explozie", au fost doar niste mici scantei, stinse la timp de ratiune si nu in ultimul rand de oamenii care tin la mine si care au stiut sa taie firul rosu la timp pentru a evita "catastrofa". Ceea ce m-a facut sa realizez ca nu toate prostiile din viata merita atentia noastra, ca nu trebuie sa bagi in seama toate ifosele, oftaturile, vaietele si glumele porcoase ale celor cu care lucrezi, lipsa de incultura a sefilor, falsa importanta si "superioritate intelectuala" pe care si-o acorda acestia, ......... nici manelistul care trece pe linga tine in tricou cu "Cor7e2", blugi din "EUROPA" si pantofi "bot de rata" made in OBOR, s.a.m.d. . Nu!! nu merita atentia noastra! Tocmai atentia noastra e ceea care ii face sa se simta priviti, bagati in seama. Dar daca i-am ignora complet, daca nu am mai da deloc atentie? Ce s-ar intimpla daca ne-am concentra pe ceea ce merita cu adevarat - noi, familiile noastre, prietenii nostrii, hobby-urile noastre, muzica noastra, concertele noastre cu Deftones, (:)))
Bloodhound si atatea altele?? Eu am incercat si va spun sincer ca acesti factori de stres, stiintific denumiti, nici nu exista. Am incercat si i-am ignorat - rezultatul: au disparut complet. Ei nu exista, ci noi ii cream prin imaginatia noastra prea bogata si prin FURIA pe care o stringem in noi. Tu ce crezi?
Acestea sunt doar o foarte mica parte, minuscula aproape, din elementele care alimenteaza FURIA, creind un monstru, o adevarata "bomba cu ceas", care in momentul in care "s-a umplut paharul", explodeaza , rezultatele fiind ... .... catastrofale. Ei bine acest sentiment m-a caracterizat in ultimele zile, chiar saptamani. Spre norocul meu se pare ca nu a fost decit o avertizare, nimic mai mult. Nu a urmat nici o "explozie", au fost doar niste mici scantei, stinse la timp de ratiune si nu in ultimul rand de oamenii care tin la mine si care au stiut sa taie firul rosu la timp pentru a evita "catastrofa". Ceea ce m-a facut sa realizez ca nu toate prostiile din viata merita atentia noastra, ca nu trebuie sa bagi in seama toate ifosele, oftaturile, vaietele si glumele porcoase ale celor cu care lucrezi, lipsa de incultura a sefilor, falsa importanta si "superioritate intelectuala" pe care si-o acorda acestia, ......... nici manelistul care trece pe linga tine in tricou cu "Cor7e2", blugi din "EUROPA" si pantofi "bot de rata" made in OBOR, s.a.m.d. . Nu!! nu merita atentia noastra! Tocmai atentia noastra e ceea care ii face sa se simta priviti, bagati in seama. Dar daca i-am ignora complet, daca nu am mai da deloc atentie? Ce s-ar intimpla daca ne-am concentra pe ceea ce merita cu adevarat - noi, familiile noastre, prietenii nostrii, hobby-urile noastre, muzica noastra, concertele noastre cu Deftones, (:)))
Bloodhound si atatea altele?? Eu am incercat si va spun sincer ca acesti factori de stres, stiintific denumiti, nici nu exista. Am incercat si i-am ignorat - rezultatul: au disparut complet. Ei nu exista, ci noi ii cream prin imaginatia noastra prea bogata si prin FURIA pe care o stringem in noi. Tu ce crezi?
2 comentarii:
... Ca iti trebuie vointa si atata ignoranta cat sa evadezi in universul in care ei nu sunt...
Concluzia....fuga e singura solutie?
Trimiteți un comentariu