Speranta!

Stau de o ora si nu am ce face. Ma plictisesc in post. Mai am 2 ore si scap de biroul asta subred si prafuit, plin de hartii, hartiute, pixuri, lucruri total inutile .... . Uff! Ce plictiseala. Telefoanele suna, numai voci obosite, plictisite! Tot ce auzi este sunetul tastelor lovite cu ura de degetele deja prea plictiste si ele de aceleasi lucruri scrise zi de zi. Tot ce auzi este sunetul hartiilor rasfoite plictisit in cautarea unor lucruri care la ora asta sunt total inutile. Si in continuare ma plictisesc!! mai am o ora jumate'. Sa ies din birou! Dar unde sa ma duc? Peste tot doar fete plictisite, obosite de aceeasi rutina! Din cind in cind mai vezi cite o fata luminoasa dar nu pentru mult timp. Transformarea este brusca, exact ca in filmele cu vampiri. Fetele plictisite "sug" toata viata si lumina de pe aceasta fata. Si gata! Inapoi in intuneric ... Deja mi se stringe stomacul si am o senzatie de voma. Toate imi provoaca repulsie. Simt cum putin cite putin si eu devin una dintre aceste fete posomorate, cum pierd tot ceea ce inseamna viata si bucurie. Trebuie sa scap! O iau la fuga pe scari, in speranta ca voi scapa ..... . Si speranta devine din ce in ce mai mare cu fiecare raza de lumina care razbate prin intuneric, cu fiecare sunet pe care il aud. Ma scutur puternic de negura care ma inconjurase. Am reusit! Am scapat! Inca o zi care a trecut, inca o lupta cistigata! Plec spre casa bucuros de aceasta victorie, dar putin speriat de ziua care va urma ... Oare si maine voi reusi? Sau voi da gres si voi deveni si eu ca ei? Mi-e frica dar asta este viata - o lupta continua! O lupta continuua pentru supravietuire fizica, o lupta continuua pentru supravietuirea sufletului, pentru supravietuirea spiritului! Dar nu voi pierde atita timp cit cred ca va fi mai bine!

Remember !!

Mda! Remember ..... . Remember copilaria. Remember cum ma bucuram cind primeam 3 lei si puteam sa-mi mai cumpar un plic de timbre. Remember cum m-am intilnit cu cel mai bun prieten al meu - de la o simpla cearta la o prietenie de aproape 18 ani. Remember vacantele petrecute la tara. Remember cum am plins la sfirsit de clasa a patra. Remember scoala veche si sobolanul din laborator. Remember orele de traforaj. Remember "frunza" si alte jocuri ale copilariei. Remember petrecerile pe care le faceam. Remember Masterboy, Real McCoy, Mr. President si multi alti care ne incantau vacantele la mare. Remember serile petrecute la colt de strada, spunind bancuri , glume proaste si uneori fara perdea. Remember petrecerile de sfirsit de an facute in clasa cu un simplu casetofon. Remember first kiss. Remember meciurile de fotbal din curtea scolii. Remember Pocorschi care dadea cu stingul in dreptu' cind trebuia sa suteze. Remember orele de desen cu "Coropisnita". Remember Pheonix. Remember Busteni. Remember plimbarile cu trenul. Remember Revelioanele petrecute impreuna cu prietenii. Remember prima mahmureala. Remember Bac-ul si betia de dupa. Remember Comivana. Remember Jessica Jay si a ei Casablanca. Remember Prodigy si Firestarter. Remember Tanita - si inca ce amintiri. Remember prima oara cind ai fumat. Remember cum ardeam paienjenii de la wc-ul din curte la tara, cu o bricheta si un spray - cred ca era Denim. Remember petrecerile facute la tara, gratarele facute la 12 noaptea. Remember Raluca, Diana, Cristina, Sorina, Andreea, Monica si lista poate continua la nesfirsit. Remember Freddy Mercury. Remember Vacanta Mare. Remember meciurile de basket din curtea liceului. Remember betia de la sfirsitul clasei a 12-a. Remember cit de bine ne intelegeam si cit de uniti eram. Si mai sunt atit de multe. Remember........... . Si cu ce am ramas acum? Cu Remember. Intr-adevar amintiri frumoase, dar de ce doar amintiri si de ce asa de devreme.? Oameni buni avem doar 23,24 si poate unii si 25 de ani. De ce sa ramanem de acum cu Remember cind putem oricind repeta ceea ce eu doar o parte am enumerat aici. De ce? De ce s-a stricat totul asa de repede? Din cauza Banilor? Din cauza Maturizarii? Din cauza Mandriei? Din cauza unor Femei? De ce ? Eu cred ca nici unul din motivele acestea nu valoreaza nici macar un sfert din toate aceste amintiri si cite sentimente, incredere, lacrimi, zambete, imbratisari, sperante, ani din viata noastra am putut aduna in aceste amintiri. Eu imi doresc... Nu! EU VREAU SA ADUCEM INAPOI ACESTE VREMURI!Asa ca prieteni, daca cititi ceea ce am scris aici, dati-mi macar un mesaj sa stiu ca si voi vreti acelasi lucru. Mi-e dor de prietenii de atunci. Sincer va spun - aceste rinduri le-am scris cu lacrimi in ochi. Si nu am de ce sa va mint.