O barca ... in deriva
Pai... ma uit pe postarile mele. Si zambesc. Un zambet nostalgic, cred. Te-ai schimbat! Principiile raman, dar s-a schimbat abordarea. Te modelezi dupa posibilitati, necesitati. Te apasa responsabilitatile si te innabusa, uiti in ce crezi si te lasi dus de val! Si fara sa stii ajungi pe o insula pustie! Tot drumul zici ca esti intr-o croaziera spre o viata mai buna si ... paff.. realizezi ca nu ai facut decat sa dai la vasle cu capul plecat, iar carma ai lasat-o libera ... si tot ce iti doresti nu mai conteaza... conteaza doar sa dai la vasle, sa mearga barca ... doar esti barbat, esti stalpul casei .... ai responsabilitati, esti adult ... te apuci sa imbunatatesti barca, sa reziste la furtuni, la valuri mari si periculoase .... investesti lacrimi, zambete, transpiratie, fire albite de par, nopti nedormite .... dar o faci orbeste ... si zici ca e bine, acum tragi sa duci barca unde trebuie, si la sfarsit stai sa te odihnesti, sa arunci si tu o undita in apa, sa admiri peisajul, sa te bucuri de viata .... asa ca strangi din dinti si mergi mai departe ... si apare si minunea ... iti da puterea cat a 10 titani ... o strangi in brate si vezi manutele si degetele alea micute ... ochisorii inocenti care nu cunosc inca umbra, nori sau raze de soare .... si iti dai seama ca miracole exista ... dar barca se opreste asa ca fugi la vasle ... si tragi de ele ... ai inca un motiv sa faci si mai multi km ... sa aduni si mai multe comori... stii ca exista cineva care va aprecia toate eforturile tale la final... dar tot timpul esti departe de minunea ta ... si nu ii mai simti caldura, energia ... si vezi doar norii negri de furtuna din jurul tau .. tunetele si crampele muschilor te fac sa strangi din dinti si sa iti dai seama ca nu o poti duce asa tot timpul ... ridici ochii si te uiti la vaslele partenerului ... si ele se misca ... dar fiecare are ritmul lui ... si mai rau .. fiecare are directia lui .... asa ca lasi vaslele putin si vrei sa-i strigi ca nu merge treaba, ca trebuie sa unim directiile, ca riscam ca barca sa se rupa in doua .... dar zgomotul vaslelor ei este puternic ... valurile marii imi acopera strigatele ... si barca incepe sa se fisureze ... oboseala
pune stapanire pe pleoape ... nu vrei decat liniste ... pace ... simti ca nu esti in stare sa duci barca mai departe .... te invinovatesti ca ai dezamagit pe toti ... te lasi inceput pe nisip cu capul intre maini ... plangi .. te ascunzi .. iti este rusine ... vai ... ce grozavie am facut? toti se asteptau la mai mult de la tine ... se aud voci peste tot in jur ... cum se poate? nu el, nu are cum!! aratau asa de bine impreuna! se intelegeau asa de bine!! vai si cu copilui ce se intampla?? ... si te simti vinovat de toate nenorocirile .... cum ai putut? nu mai pot da la vasle, dar uite ... repar barca ... te ajut sa o impingi inapoi in apa ... iti dau si proviziile mele ... ma descurc eu ... stiu, te-am deviat de la itinerariul tau; stiu, vei intarzia; stiu, va fi mai greu de unul singur la vasle; dar mai sunt si alte porturi, alti vaslasi; eu nu mai pot, nu mai cred in barca asta.... merge intr-o directie gresita pentru mine .... cum ? vrei sa stii de ce? nu avem aceleasi viziuni ... cand am plecat la drum, eu eram ocupat cu aprovizionarea, cu intinsul panzelor, cu vaslitul... si am gresit lasandu-te singura la carma ... ai mers in directia in care probabil ai crezut ca vrem amandoi ... m-ai intrebat probabil, eu nu mai stiu, dar chiar daca nu am raspuns, ai continuat drumul .... nu mai conteaza a cui este vina ... conteaza unde s-a ajuns .... ADIO!
