Speranta!

Stau de o ora si nu am ce face. Ma plictisesc in post. Mai am 2 ore si scap de biroul asta subred si prafuit, plin de hartii, hartiute, pixuri, lucruri total inutile .... . Uff! Ce plictiseala. Telefoanele suna, numai voci obosite, plictisite! Tot ce auzi este sunetul tastelor lovite cu ura de degetele deja prea plictiste si ele de aceleasi lucruri scrise zi de zi. Tot ce auzi este sunetul hartiilor rasfoite plictisit in cautarea unor lucruri care la ora asta sunt total inutile. Si in continuare ma plictisesc!! mai am o ora jumate'. Sa ies din birou! Dar unde sa ma duc? Peste tot doar fete plictisite, obosite de aceeasi rutina! Din cind in cind mai vezi cite o fata luminoasa dar nu pentru mult timp. Transformarea este brusca, exact ca in filmele cu vampiri. Fetele plictisite "sug" toata viata si lumina de pe aceasta fata. Si gata! Inapoi in intuneric ... Deja mi se stringe stomacul si am o senzatie de voma. Toate imi provoaca repulsie. Simt cum putin cite putin si eu devin una dintre aceste fete posomorate, cum pierd tot ceea ce inseamna viata si bucurie. Trebuie sa scap! O iau la fuga pe scari, in speranta ca voi scapa ..... . Si speranta devine din ce in ce mai mare cu fiecare raza de lumina care razbate prin intuneric, cu fiecare sunet pe care il aud. Ma scutur puternic de negura care ma inconjurase. Am reusit! Am scapat! Inca o zi care a trecut, inca o lupta cistigata! Plec spre casa bucuros de aceasta victorie, dar putin speriat de ziua care va urma ... Oare si maine voi reusi? Sau voi da gres si voi deveni si eu ca ei? Mi-e frica dar asta este viata - o lupta continua! O lupta continuua pentru supravietuire fizica, o lupta continuua pentru supravietuirea sufletului, pentru supravietuirea spiritului! Dar nu voi pierde atita timp cit cred ca va fi mai bine!